Declarația recapitulativă 390 se depune de persoanele înregistrate în scopuri de TVA care realizează operațiuni intracomunitare: livrări de bunuri, anumite prestări de servicii, achiziții și operațiuni triunghiulare. Dacă firma ta tranzacționează doar pe piața internă, de regulă nu ai de ce să o completezi. Ghidul de mai jos, pregătit pentru cititorii FiscalPress, clarifică rapid situațiile principale.
La ce folosește declarația
Declarația 390 centralizează operațiunile făcute cu parteneri din alte state membre ale Uniunii Europene. Autoritățile fiscale o folosesc pentru a verifica dacă informațiile declarate de tine coincid cu cele raportate de partenerul din alt stat. Ea nu înlocuiește decontul de TVA și nici declarația informativă privind livrările și achizițiile interne, ci le completează.
Operațiunile care intră în declarație
Principalele categorii se pot grupa astfel:
- livrările intracomunitare de bunuri scutite de TVA, către parteneri înregistrați în alt stat membru;
- achizițiile intracomunitare de bunuri, pentru care ai obligația de a declara TVA;
- prestările de servicii intracomunitare pentru care locul prestării este în alt stat, iar beneficiarul plătește taxa;
- achizițiile de servicii de la furnizori din alte state membre, pentru care taxarea inversă se aplică la tine;
- operațiunile triunghiulare, în care sunt implicate trei părți din state diferite.
Fiecare tip are un cod propriu în declarație, iar completarea corectă a codului este esențială.
Ce informații ai nevoie
Pentru fiecare partener trebuie să știi codul de TVA valid, țara, valoarea operațiunii și tipul ei. Verifică înainte de tranzacție dacă partenerul are cod valabil, deoarece de acesta depinde tratamentul fiscal al livrării. Păstrează facturile și documentele de transport, pentru că ele susțin declarația dacă ești controlat.
Cine nu depune declarația
Dacă firma nu a realizat nicio operațiune dintre cele enumerate în perioada respectivă, obligația nu apare. De asemenea, cumpărăturile sau vânzările către persoane fizice din alte state, în regimuri speciale, se tratează diferit și necesită o analiză separată. Ca regulă, FiscalPress recomandă să verifici mereu codul fiscal și natura operațiunii înainte de a decide.
Când și cum se depune
Termenul și periodicitatea sunt stabilite de legislație și pot depinde de perioada fiscală a firmei. Cel mai sigur este să verifici regulile în vigoare înainte de fiecare depunere. Declarația se transmite electronic, prin canalele puse la dispoziție de autoritatea fiscală, iar corecțiile se fac printr-o declarație rectificativă.
Un exemplu simplu
O firmă înregistrată în scopuri de TVA vinde marfă unui client din alt stat membru, care are cod de TVA valid. Livrarea se raportează în declarația 390, cu codul partenerului și valoarea facturii. În aceeași lună, firma cumpără servicii de la un furnizor european: și această achiziție apare în declarație. Dacă într-o lună nu există nicio astfel de operațiune, nu apare obligația de depunere.
Greșeli care se repetă
Cea mai frecventă greșeală este omiterea unui partener dintr-o lună aglomerată. Urmează codul de TVA introdus greșit, valorile care nu corespund cu cele din decontul de TVA și încadrarea eronată a unui serviciu. O reconciliere lunară între facturi, jurnalele de TVA și declarație previne aproape toate aceste probleme.
Relația cu autoritatea fiscală
Dacă primești o notificare privind diferențe între ce ai declarat și ce a raportat partenerul, răspunde la timp și atașează documentele justificative. Pentru situațiile care implică contacte cu instituția, ghidurile despre relația cu ANAF te pot ajuta să știi ce pași urmezi și ce documente păstrezi.
Recomandarea finală
Fă o listă a tuturor partenerilor din Uniunea Europeană, verifică lunar codurile de TVA și reconciliază declarațiile cu evidența contabilă. Dacă nu ești sigur de încadrarea unei operațiuni, cere părerea unui contabil. Pentru mai multe explicații fiscale clare, FiscalPress rămâne o resursă utilă.
